E uimitor câte cuvinte-am lepădat în versuri şterse, înnegrite
şi câte flăcări zac în scrum..
şi câţi copaci sunt duşi de vânt în flori şi frunze veştejite
şi câte zboruri nu mai zbor - ci sunt doar pene, pe un drum..

Şi câţi munţi de netrecut - praf au devenit acum -
şi valuri înspumate - au însetat şi au secat în timp..
şi câte doruri 'ncet s-au stins şi-acum sunt doar o amintire
şi câte secole s-au scurs.. şi.. or mai curge-n omenire?

E uimitor tot ce-a trecut
dar şi mai mare e uimirea
faţă de ce mai este-acum..
va mai fi mâine?
Vei mai fi mâine?
De ce-ai tăcut?
Sau poate asta ţi-e menirea..

04.07.09

© Anca Profiri
imaginea este preluată de pe http://wvs.topleftpixel.com/photos/2007/11/red_leaves_fall_spadina_college_02.jpg

Citesc un roman. În sfârşit acasă, de Randy Alcorn. Creştini, comunism, China, sărăcie, Biblii pentru care oamenii îşi riscă viaţa, puşcărie.. şi pe deasupra.. un om de afaceri american. Adevărata libertate vs. autolimitările dintr-o ţară tolerantă, creştinismul de formă vs. creştinismul adevărat, sacrificiu pentru a-ţi atinge propriile idealuri vs. sacrificiu pentru Adevăr. Adevăr, adevăr, adevăr. Vă recomand cartea.

Am cules o serie de proverbe chinezeşti. Va urma..

"Cel care afirmă că ceva nu poate fi făcut n-ar trebui să-i tot întrerupă din muncă pe cei care tocmai se luptă să facă acel lucru."

"Să nu foloseşti securea pentru a omorî musca de pe fruntea prietenului tău."

"Cel care-şi sacrifică conştiinţa pe altarul ambiţiilor, în realitate arde opera de artă şi se mulţumeşte cu cenuşa."

"Cel care călăreşte un tigru se teme să descalece."

Ha-ha.. asta mi-a plăcut.. sunt vorbele unui bătrân chinez: "Capitalismul spune să-mi speli mâna ca s-o spăl şi eu pe-a ta. Comunismul spune să-mi speli mâna, ca de nu, ţi-o rup pe-a ta."

"Începutul înţelepciunii este să spui lucrurilor pe nume."

Ia pastila.. si inghite-o în linişte :)

© Anca Profiri

Pentru prima oară pe acest blog.. mărturisesc... urmăresc emisiunea Say Yes to the dress!!!!! :)))) Şi nici măcar nu am de gând să mă mărit. Not so soon.

Pe scurt: îţi iei tot clanul după tine, nişte dolari acolo... de la 2.000 $ până la 28.000 $.. mai iei şi domnişoarele de onoare cu tine şi, dacă se poate, cel mai bun prieten sau fratele mai mic care dintotdeauna îţi dădea sfaturi cu privire la ce ar trebui să porţi şi ce nu.. (am 4 fraţi.. dar nici unul nu îmi spune aşa ceva).. şi te duci să probezi rochii. A... cei de la Kleinfeld au în jur de 1500 rochii în stoc :) Când voi avea bani şi gânduri de măritiş.. acolo mă voi duce.

A devenit amuzant.. când vedem o fată că se duce cu 2000-3000 $ ridicăm din sprâncene şi ne întrebăm "ce are de gând să îşi ia cu aşa puţini bani??" - ştiind că cele mai frumoase rochii sunt de la 6.000 $ în sus. Iar apoi stăm şi transformăm în RON şi... eh... nu mai zicem nimic. Nu mai zicem că noi, româncele care visează ca într-o bună zi să se mărite.. le vine rău când aud de rochii de 3000-4000-5000-6000 RON!!!! Salarul de pe câteva luni bune.

Uh.. tare greu să fii mireasă. Ca să nu mai vorbim de voalul care arată de-a dreptul aiurea la noi.. o bucată de tul cu nişte briz-brizuri de-a dreptul hidoase. Dar să nu uităm de pantofi albi.. care mai de care mai înalţi - de parcă la nunta ta ai vrea să te urci pe nişte picioroange numai pentru a părea mai înaltă şi a te simţi ca o .. barză. Fantastic. Şi oricât de mult ai da pe rochie, oricât de bine ţi-ar sta şi aşa mai departe.. tot se vor găsi câţiva care vor comenta de-aiurea.

Sfatul meu: decât să dai atâţia bani şi să fii stresată cu privire la rochia ta.. mai degrabă nu mai faci nunta :))

uh.. abia aştept următoarea emisiune!!!

în fiecare zi, de la 20:45 - 21:10 pe Travel&Living.. sau a doua zi,în reluare, de la 12:45-13:10.

© Anca Profiri

Această postare este preluată de pe blogul Ceraselei (a.k.a. Cella alias mătuşa şi prietena mea :), care face cele mai bune prăjituri cu mere, îmi recomandă cele mai bune cărţi, cele mai faine filme... uneori şi cele mai siropoase.. dar merge.. care îmi spune în faţă unde greşesc şi cum trebuie să mă schimb.. pe care o văd zi de zi şi este un exemplu de om care îl caută pe Dumnezeu)

"Metanoia inseamna o transformare a eului meu interior. Adica descoperim ca relatia personala cu Isus Hristos nu este un set de lucruri permise si interzise si ca tocmai am intrat intr-un nou proiect de viata, de prioritati, de schimbare a ierarhiei valorilor, Isus Hristos nu e numai Mantuitor ci devine Domn.
Paranoia este caracterizata prin frica, suspiciune, iluzii elaborate si autoamagire, implica mai degraba un dezechilibru emotional decat mental. Paranoia spirituala este o fuga de Dumnezeu si de adevaratul nostru eu. Este o incercare de a scapa de responsabilitatea personala. E tendinta de a evita pretul uceniciei si de a cauta o cale de scapare din fata cerintelor Evangheliei. Paranoia spiritului este o incercare de a nega realitatea lui Isus astfel incat sa ne raportam comportamentul la ratiune si sa ne alegem propria cale."
Privind realista la viata mea .... traiesc tensiunea dintre metanoia si paranoia, dintre fidelitate si tradare.
Ca sa traiesc metanoia, viata mea trebuie sa il aibe pe Hristos in centru - adica sa traiesc conform standardelor lui. Sa traiesc asemenea Lui, sa iubesc oamenii la fel ca el, sa imi fie mila, sa vad dincolo de aparente, sa iert in loc sa judec, sa caut pacea in locul razbunarii, a urii, sa aduc alinare, speranta, sa trec de mirosuri, atitudini, masti .... sa iubesc pe cei pe care lumea nu da nici doi bani ...
Si daca spun ca Hristos e in centru si ca il urmez pe El, atunci unde imi e bucuria? Bucuria data de iertarea pacatelor, de vindecarea sufleteasca, de faptul ca Dumnezeul triunic a facut un plan de salvare pentru omenire, pentru mine. Planul a fost ca Isus sa paraseasca cerul, sa vina pe pamant, sa fie om insa in acelasi timp Dumnezeu, sa traiasca aici, sa invete ce e setea, foame, sa simta arsita soarelui. Isus, om si Dumnezeu a murit pentru mine pe crucea de pe Golgota ca eu sa pot ajunge la Dumnezeu Tatal. Eu am murit odata cu El in Joia mare si inviat odata cu El in acea dimineata de duminica, doar asa am devenit un om nou, liber ....
Insa bucuria omului liber unde e? Ingrijorari, poveri, dureri, tradari, neiertari, nemultumiri se tin scai de mine, impiedecandu-ma sa ma uit la El.
Isus nu ne-a promis ca urmandu-l imi va da case, iahturi, ca viata va fi un sejur in statiuni de lux. Nu, ne-a spus ca vom avea necazuri, dureri, boli, vom sti ce e tradarea insa ... ne-a promis ca El e cu noi, adica e cu mine la fiecare pas.
Daca analizez asa ... ma ia disperarea .... simt ca lupt in zadar ... ca traiesc paranoia ...
Dar ma uit la ucenici, au fost langa Isus 24 din 24, l-au ascultat, l-au vazut face-to-face, au simtit mana Lui pe umarul lor si ... in Gradina Ghetsimani au fugit rupand pamantul, l-au negat, s-au ascuns, s-au incuiat in case, unul din ei l-a vandut. Si ce face Isus? Dupa inviere ii judeca? Nu. Ii primeste cu aceeasi dragoste, le linisteste inimile, ii mangaie.
Chiar daca in loc de metanoia traiesc paranoia, Isus e langa mine cu aceeasi dragoste, ma vrea la El, ma aduce in comunitatea celor ce la fel ca mine ... traiesc aceasta continua tensiune. Intre ei ma simt sprijinita, incurajata ....
Nu pot face o mixtura intre aceste doua concepte, aceste doua batalii, nu pot amesteca alb cu negru ... nu pot trai gri - aceasta stare nici nu exista.
Ce trebuie sa fac? Sa ma intorc la cruce, sa il las pe Hristos sa isi puna semnatura in mine si ... sa incep aventura schimbarii.
Vreau sa traiesc metanoia.